Pe partia Lupului

Detalii
Comentarii
Galerie foto

Ce poate sa fie mai placut decat sa iti petreci cateva ora din ziua ta pe partie, in Postavarul? Poate doar sa iti petreci alte cateva ore la Paradisul Acvatic din Brasov. Le-am bifat pe amandoua.

Ziua am inceput-o urcand in Poiana Brasov,

pentru cateva ture de schi. Cabina mica nu functioneaza. Dupa ce am incarcat cardul cu 30 de puncte (ocazie cu care am constat ca pos-ul nu functiona nici el, desi de obicei merge, asa ne-a spus tipa de acolo si nu ne-a mai ramas altceva de facut decat sa achitam cash cei 85 de lei, contravaloarea a 30 de puncte), ne-am urcat in gondola. Unul din domnii din gondola era foarte indignat din cauza impertinentei unui monitor care, la tura trecuta, el era deja la a saptea tura, deschisese la maxim gemuletele gondolei, ca sa nu i se abureasca ochelarii. La tura asta, domnul cu pricina a profitat de absenta monitorului si a inchis geamurile pana sus. Eu ma uit sa vad ce variante de coborare avem,

daca merge telescaunul cel nou de la partia Lupului.

Spre deosebire de atmosfera mult mai clara de la baza partiei, acum ceata e din ce in ce mai deasa. Cu greu am reusit sa zaresc cateva telescaune urcand si coborand agale. Bun, merge telescaunul de pe Lupului. Ceata deasa rau. Asta e. Ne pregatim de coborare din gondola. Surpriza. Afara nu e deloc atat de incetosat cum ni se parea din gondola. Se pare ca monitorul nu gresise cand a insistat ca geamurile sa ramane deschise.

Atacam partia Lupului,

ocazie cu care constat ca telescaunele pe care le zarisem din gondola nu se mai vad. Defectiune tehnica, prea putini turisti? Asta e. Vom face o tura pana jos la gondola. Zapada e destul de apoasa si grea. Obositor tare pentru insotitorul meu care e border ceva mai incepator. Sunt si cateva portiuni de gheata. Coboram pe Lupului pana la cabana Postavarul. S-o luam de drumul Rosu sau in continuare pe Lupului? Borderul meu a adoptat varianta frunza si coboara incet dar sigur partia. Hai sa continuam pe Lupului.

Mergem fara incidente pana la ultima varianta de a ajunge in drumul Rosu.

La intersectia cu pricina decid sa mergem pana la capat pe Lupului, sa probam partia pana jos. Zis si facut. Hmmm. Portiunea de partie pe care o vad este plina de pietre si de gheata. Iar buza partiei este si foarte abrupta. Incomod tare. Un tanar se uita panicat in toate directiile, in timp ce un altul ii striga ceva in engleza. Tanarul e foarte agitat si intreaba ce sa faca. In romaneste. Probabil ca nu e impreuna cu cel care vorbeste engleza. Eu ii spun sa coboare incet, cu pas adaugat, ca e mai grea doar prima parte, dar daca merge incet, nu va pati nimic. „Coboara tu”, imi spune el, cu un ton de parca ar zice: „na, sa te vad, daca tot te dai atat de mare”.

Eu ma pregatesc sa cobor, sunt pietre mai multe decat am crezut, imi scrijelesc zdravan schiurile

dar fac o cristiana larga si apoi inca una. Ma opresc si ma uit la tanar. A vazut ca se poate, dar asta nu are darul sa il linisteasca deloc. Isi da jos schiurile, le tine in brate si incepe sa coboare pe clapari. Vreau sa ii spun sa le aseze mai bine pe umar, dar nu mai apuc. Tipul aluneca si cade in fund, nu se poate opri si aluneca mai departe si aluneca si aluneca. Schiurile le tine zdravan in brate, asa ca, pe la capatul partiei, cand se opreste in sfarsit, are schiurile in continuare la el, drept pentru care se ridica, isi pune schiurile in picioare si pleaca la departe. A coborat panta in timp record, ce mai. Eu cobor mai incet, borderul meu tot incet si cu grija, desi oboseala a inceput sa isi spuna cuvantul. Ajungem fara alte incidente la baza partiei si ne indreptam spre Rossignol, sa ne tratam cu un vin fiert si cu o pizza. Partea cea mai delicioasa din practicarea
acestui sport de iarna. (foto: piste-off.com)